Escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu readuce în prim-plan una dintre cele mai sensibile vulnerabilități ale economiei globale, respectiv dependența de fluxurile energetice care tranzitează Strâmtoarea Hormuz. Potrivit celei mai recente analize realizate de Allianz Trade, lider global în asigurările de credit comercial, acest punct strategic devine epicentrul unui nou șoc economic, în care tensiunile geopolitice impactează direct piețele financiare și dinamica creșterii economice. Chiar și într-un scenariu de perturbare limitată, efectele sunt deja vizibile, iar evoluția conflictului va determina dacă economia globală traversează doar un episod de volatilitate sau intră într-o schimbare mai profundă de regim.

Durata blocajului rămâne variabila decisivă

Durata perturbării traficului prin Strâmtoarea Hormuz rămâne elementul decisiv în evaluarea impactului economic. Analiștii Allianz Trade estimează că o întrerupere de până la două luni a traficului în Strâmtoarea Hormuz care, nu este doar o rută comercială, ci o infrastructură critică a sistemului energetic global, ar putea determina o creștere a inflației medii în piețele emergente cu +0.8-1.0 puncte procentuale. Pe de altă parte, cele mai rapide efecte economice se resimt în statele aflate în proximitatea directă a conflictului, în special în zona Golfului și în întreg Orientul Mijlociu, unde activitatea economică a fost perturbată direct.

Primele estimări realizate de analiștii Allianz Trade pentru un scenariu de durată limitată indică o contracție a PIB-ului de aproximativ 3 puncte procentuale în Arabia Saudită și de 4,3 puncte procentuale în Emiratele Arabe Unite, pe fondul perturbărilor economice, al scăderii turismului și al reducerii temporare a exporturilor de energie. În același timp, un conflict de scurtă durată ar permite o revenire relativ rapidă, cu ritmuri de creștere estimate la 6,5% în Arabia Saudită și 7,6% în Emiratele Arabe Unite, iar la nivelul întregului Consiliu de Cooperare al Golfului, pierderea ar ajunge la aproximativ 3,3 puncte procentuale, urmată de un rebound semnificativ, de aproximativ 6,4%, în 2027.

Istoria indică mai multe scenarii privind modul în care conflictul ar putea afecta regiunea. Războiul petrolier dintre Irak și Iran din anii 1980, care a amenințat cu închiderea Strâmtorii Hormuz, a avut implicații majore pe termen lung pentru Arabia Saudită, Regatul înregistrând o creștere medie de +0,5% între 1981 și 1988, din cauza scăderii exporturilor de petrol. Deși atât Arabia Saudită, cât și Emiratele Arabe Unite au o anumită capacitate de a continua exporturile de petrol prin diferite conducte care leagă câmpurile petroliere de porturile din afara Golfului, o închidere prelungită a Strâmtorii Hormuz ar reduce considerabil exporturile de hidrocarburi ale ambelor țări. Kuweitul, Qatarul, Bahrainul și Irakul, care nu au o capacitate mare de export fără a trece prin Strâmtoarea Hormuz, ar avea cel mai mult de suferit.

De la șoc de preț la șoc de aprovizionare

Creșterea cu 40 % a prețurilor la energie în prima săptămână a conflictului a reprezentat cel mai rapid canal de transmitere a efectelor asupra economiei globale. Pe 9 martie, prețul de referință al petrolului a atins pentru scurt timp 120 USD/baril, scăzând ulterior la 80 USD/baril. La momentul publicării, prețul petrolului se menține cu aproximativ 15% peste nivelul dinaintea conflictului. Chiar dacă transportul de energie este întrerupt doar pentru o perioadă scurtă, conflictul va avea totuși un impact de durată asupra prețurilor energiei, întrucât ar fi nevoie de câteva săptămâni pentru ca producția și oferta să revină la nivelurile dinaintea conflictului. Analiștii se așteaptă ca prețurile să revină la un nivel mai apropiat de 70 USD/baril, generând o creștere de 16% față de nivelul de referință de dinaintea conflictului. 

Economii vulnerabile și efecte diferențiate

Impactul global al șocului energetic nu este uniform. Economiile din Europa Centrală și de Est, în special Ungaria și România, se confruntă cu cea mai mare lovitură asupra PIB-ului, având în vedere dependența acută de importurile de energie, urmate de Thailanda și Chile. Ungaria a plafonat deja prețul combustibililor, crescând presiunea asupra deficitului fiscal, care se situează deja la -5.1%. Exportatorii de petrol, precum Nigeria, Columbia și Brazilia sunt protejați în timp ce Indonezia rămâne rezilientă, având în vedere capacitatea semnificativă de producție internă de energie. Pentru economiile vulnerabile, inclusiv România, acest context accentuează nevoia de echilibru macroeconomic și de gestionare atentă a riscurilor externe, într-un mediu care devine tot mai dificil de anticipat.

Dacă blocarea Strâmtorii Hormuz se prelungește, efectele devin sistemice, transformând un șoc de preț într-o criză de aprovizionare. Economii precum România, Polonia sau Tunisia, caracterizate prin dezechilibre fiscale, externe și energetice, sunt cele mai expuse, în timp ce exportatorii de materii prime, precum Brazilia sau Mexic, sunt mai bine protejați.

Creșterea prețurilor la energie pe piețele emergente

Noua escaladare a conflictului din Orientul Mijlociu ar putea anula câștigurile record înregistrate de piețele emergente. Anul 2025 a început cu ieșiri masive de capital din piețele emergente (cu excepția Chinei), ajungând la un minim cumulativ de -10,8 miliarde USD în perioada implementării tarifelor impuse de președintele Trump cu ocazia „Zilei Eliberării”. Totuși, acest moment a marcat un punct de cotitură, întrucât încrederea pieței și deprecierea dolarului au jucat în favoarea piețelor emergente, determinând revenirea fluxurilor de capital. Ca urmare, anul 2025 s-a încheiat cu fluxuri record de portofoliu (410 miliarde USD), aproape dublu față de anul precedent, mult peste media istorică și o inversare a tendinței față de ieșirile de capital înregistrate după pandemie. Fondurile de obligațiuni din piețele emergente au încheiat anul 2025 cu primele lor intrări nete anuale din 2021, totalizând +31,8 miliarde USD.

Efecte asupra piețelor și reacția investitorilor

Impactul s-a reflectat rapid și în piețele financiare. Monedele economiilor emergente s-au depreciat semnificativ, în special în țările cu deficite externe ridicate și dependență energetică.

Astfel, piețele valutare au reacționat rapid la escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu, majoritatea monedelor piețelor emergente înregistrând o depreciere pe parcursul săptămânii. În perioada 27 februarie – 13 martie, mai multe monede au înregistrat scăderi semnificative, pe fondul creșterii prețurilor petrolului și al aprecierii dolarului american, care au declanșat o tendință generalizată de evitare a riscului. Lira egipteană a înregistrat cea mai mare depreciere (-9,2%), reflectând vulnerabilitatea sa ca mare importator net de energie, cu deficite fiscale și externe semnificative. Monedele din Europa Centrală s-au depreciat, de asemenea, în mod notabil, forintul maghiar (-8%), zlotul polonez (-4,9%) și coroana cehă (-4,5%) fiind sub presiune, pe fondul dependenței puternice a regiunii, combinată cu lichidarea pozițiilor investitorilor. În America Latină, peso-ul chilian (-4,9%) s-a remarcat printre monedele cu performanțe slabe, având în vedere balanța energetică negativă a țării, în timp ce în Asia, peso-ul filipinez (-3,6%) și bahtul thailandez (-4,6%) s-au depreciat, de asemenea, în concordanță cu dependența puternică a regiunii de aprovizionarea cu petrol din Orientul Mijlociu.

Chiar și în contextul șocului actual, analiștii Allianz Trade consideră că indicatorii fundamentali ai piețelor emergente sunt solizi, ceea ce atenuează parțial impactul războiului. Rezervele valutare s-au menținut la un nivel ridicat, întrucât multe piețe emergente au profitat de condițiile din 2025 pentru a le reconstitui, în ciuda provocărilor generate de tarifele impuse de SUA. India, Coreea de Sud, Taiwan și mai multe bănci centrale din Asia de Sud-Est au recuperat aproximativ 132 miliarde USD din rezervele valutare la sfârșitul anului 2025 și începutul anului 2026, mai mult de jumătate din ceea ce au pierdut în timpul intervențiilor valutare defensive anterioare, ajutate de un dolar mai slab și de intrările de capital.